Astăzi: 8 Tammuz 5781 - 2021 -  Portiunea săptămânii: Chuqat

Povestea Săptămânii

Regele, țăranul și privighetoarea
de Yanki Tauber, comentaariu: Haim Misloschi

A fost odată un rege care a prins drag de un ţăran, probabil că ţăranul prestase un serviciu sau mai multe servicii regelui şi aceste servicii a născut în inima regelui  această simpatie, cert este că regele nu doar că îl iubea pe ţăran, ba chiar a dorit să-l recompenseze cu un dar nemaipomenit. 

          – Am s-ai dau ţăranului  un sac de aur sau o pungă de perle, sigur s-ar bucura de un astfel de dar? se gândi regele. 

         – Ţăranul s-ar bucura de un aşa dar, pentru el înseamnă foarte mult, însă aurul, perlele, pentru mine, nu înseamnă nimic . Vreau cu adevărat să-i ofer ceva  care înseamnă ceva pentru mine, ceva de care să mă despart cu greu, ceva de care să-mi fie  dor, ceva care pentru mine să fie un sacrificiu “.

Povestea ne spune că regele avea o privighetoare care cânta cele mai dulci cântece pe care le-a auzit vreodată o ureche umană. Prețuia atât de mult  această privighetoare  încât credea că viața să nu ar avea  niciun sens fără ea. Zorii fiecărei dimineţi erau anunţaţi de cântecele frumoasei priveghetori,  glasul privighetoarei umplea văzduhul şi inimile tuturor celor ce ascultau. – Da, îşi zise regele, am să dăruiesc ţăranului tot ce preţuiesc mai mult. Așa că l-a chemat pe țăran la palatul său și din toată inima sa i-a dăruit pasărea.

          – Acest cadou ”, a spus regele, „este aprecierea mea pentru  loialitatea și devotamentul tău. –

          – Mulțumesc, Majestate, a spus țăranul și a dus darul regal în umila sa casă.

Zilele treceau şi regele ieşea la terasa palatului său aşa cum făcea de obicei, în zorii zilei, însă nu se mai putea delecta cu clasul privighetorii,  Îl cuprinse dorul, dorul după glasul care umplea văzduhul, dorul după frumoasa privighetoare, parte din viaţa sa. Chinuit în sufletul său de ecoul sunetelor emise odată de măiastra pasăre, regele a hotărât să-şi aline acest dor, a chemat vizitiul, s-a pregătit trăsură şi  s-a pornit pe drumul care trecea pe lângă casa ţăranului căruia i-a dăruit privighetoarea. A oprit la poarta țăranului şi-a dorit să mai audă o dată cântecul păsării. Ţăranul se afla cu treburi prin curte, observând trăsura regală se prezentă în faţa regelui.

         – Hei, Cum te bucuri de darul meu?  l-a întrebat regele.

         – Am să vă spun adevărul Majestate,   a spus țăranul, carnea păsării a fost destul de dură – nu am putut să o mănânc nici fiartă şi nici chiar coaptă, a fost necomestibilă.

     Dragi prieteni, povestea se încheie fără să ne dea nici un detaliu, nu ne spune nimic despre rege, despre ce a simţit în inima sa, nu ne spune pentru că scena rămâne inefabilă.  Cu toţii ne putem doar imagina trăirea, emoţia, sentimentele  care au învăluit inima regele la auzul cuvintelor ţăranului. În marea majoritate a poveştilor, Dumnezeu este asemănat cu un rege iar noi cu supuşi ai acestuia, în această poveste, noi suntem ţăranul.  Sigur că pentru Dumnezeu, a ne dărui bogăţie, aur argint, perle scumpe şi multe alte asemenea, nu însemna ceva deosebit,  în poveste Regele a ales să dăruiască cel mai frumos cadou pe care îl poate primi cineva, ceva ce pentru el înseamnă sacrificiu, ceva după care poate să-i fie dor. Ţăranul a primit în dar privighetoarea, acesta era darul măreţ al regelui oferit ţăranului,  darul măreţ pe care l-am primit noi, se numeşte Tora. Tora a fost dăruită pe un teren neutru, adică în deşert.

     Dumnezeu alege deşertul pentru ca nimeni să nu poată zice că Tora ne-a fost dată nouă, Deşertul nu era un ţinut egiptean, aşa că egiptenii care respectă Tora nu se pot lăuda că aceasta le-a fost dăruită lor, nici cananitii nu se puteau lăuda că Tora este al lor pentru că Deşertul nu aparţinea ţării Canaan, nici israeliţii nu se puteau lăuda că Tora le-a fost dată lor pentru că la acea vreme ei înşişi se aflau în deşert, în teren al nimănui şi totuşi al tuturor tuturor.  În consecinţă, Tora a fost dăruită tuturor celor ce doresc să înveţe şi să trăiască din învăţăturile acesteia. Sigur că ai libertatea şi poţi pretinde că priveghetoarea este a ta pentru că drept recompensă pentru un serviciu oarecare, regele ţi-a dăruit-o,  dincolo de ceea ce crezi că este şi a cui este,  este bine să-ţi răspunzi: ce vei face cu ea? Alegi să o  sacrifici, o vei fierbe sau o vei coace? , dacă vei face ce a făcut ţăranul din poveste, vei constata că este necomestibilă.

     Poţi cu o mândrie gratuită să te lauzi sau să te plângi chiar regelui că darul său nu a fost pe măsura aşteptărilor tale, chiar inutilă, aceasta pentru că nu ai înţeles graţia divină, nu ai înţeles că graţia divină nu este o recompensă a unui serviciu al tău la adresa regelui, faptul că ai trecut prin deşert şi ai primit acest dar, ai primit Tora, nu trebuie înţeles că erai meritoriu, nu ai făcut nimic ce alţii nu ar fi putut face. El ţi-a dăruit privighetoarea ,  ca ea să încânte văzduhul  casei tale cu glasul ei, întregul sat, întregul pământ  să fie încântat în zorii diminetii cântul melodios al privighetorii. Ai primit comandamentele ca prin ele să aduci binecuvântările cerului peste tot pământul, peste toate popoarele, ce faci cu ele? te gândeşti să le sacrifici, să te plângi stăpânului că nu sunt comestibile?   Pe când nu erai un popor, pe când erai în pustiu rătăcitor, fără de ţară, fără de Dumnezeu, El ţi-a dăruit Tora, ai primit această pasăre măiastră înainte ca tu să spui – Naase VeNishma .

     Te-a luat din pustiu şi ţi-a dăruit o ţară, adică  ţi-a dăruit o viaţă fizică, un corp,  ţi-a sfărmat idolii de aur şi s-a descoperit pe sine în nori de fum şi în fulgere de foc, toate acestea pentru ca atunci când va trece pe la poarta casei tale să se poată auzi glasul privighetorii , glasul Torei. Merită să te gândeşti la darul pe care l-ai primit, ce alegi să faci cu viaţa ta?  Vei alege să asculţi glasul privighetorii în zorii dimineţii, sau te vei plânge regelui că ceea ce ai primit nu a fost comestibil?