• 

• Paștele  2018 va fi sărbătorită în perioada 30 martie – 7 aprilie.

• Primul Seder va fi pe 30 martie după ce soarele apune, iar al doilea  Seder  va avea loc pe 31 martie după apusul soarelui.

• Paștele este sărbătorit prin mâncarea matzah și maror (ierburi amare).

• Pentru durata celor 8 (sau 7 zile în  Israel  ) de Paște, chametz (aluatul) este strict evitat.

Ce este Paștele?

Una dintre cele mai respectabile și importante povești, Pesach, este o biblie de origine biblică care aminteste sfârșitul sclaviei evreilor din Egipt și nașterea națiunii evreiești

Paștele se celebrează timp de opt zile, în perioada 15-22 Nisan. Ziua se socotește de la asfințitul soarelui până la apariția primelor 3 stele în următoarea zi.

Pesacul este marcat prin evitarea aluatului și evidențiat de mesele Seder care include patru cești de vin,   matzah  , herburi amare și povestea  Exodului  . Consideră că drojdia folosită la prepararea aluatului presupune o anumită degradare, impuritate; de aici folosirea rituală a azimelor păsărilor (= pasca = matzot), fără drojdie și nedospită.

 Încropirea acestui aluat include și ritualurile legate de colectarea primelor recolte care celebrează primăvara. Paștele amintește de ieșirea din Egipt, când evreii, grăbiți, au trebuiau să fugă, nu au avut timp să lase să atingă aluatul pentru pâinea de trebuință pentru drum.

În ebraică este cunoscută sub numele de Pesac, deoarece  Creatorul a  trecut peste evreiești atunci când a ucis primul egiptean chiar în prima dimineață a Paștelui.

Povestea Paștelui pe scurt

După mai multe generații, Moise a primit de la D-zeu misiunea de ai scoate pe evrei din robie. Faraon nu a vrut să ia în seamă avertismentele lui Moise, iar Egiptul a fost lovit de cele Zece Plăgi. Dar nici ei nu au înduplecat pe Faraon. D-zeu a eliberat atunci cu puterea Sa națiune provenit din familia care se refugiază odată în Egipt. Șapte săptămâni mai târziu, acest nou popor apare pe Tora pe Muntele Sin

 Șase sute de mii de bărbați adulți, plus multe femei și copii, au părăsit Egiptul în acea zi și au început călătoria spre Muntele Sinai și nașterea lor ca oameni aleși de Dumnezeu.

În antichitate, respectarea paștelui include și sacrificiul mielului pascal, care a fost prăjit și a mâncat la cina Seder în prima noapte a sărbătorii. Aceasta a fost traditia pana cand  Templul  din  Ierusalim a  fost distrus in secolul I.

Pastele

Paștele este împărțit în două părți:

Din acest interval de 8 zile, primele două și ultima zi sunt speciale (cele din urmă care comemorează împărțirea Marii Roșii) sunt zile pline de viață impunând respectarea unor reguli stricte decât cele de mijloc, numite “Hol HaMoed” și sînt mai ușor. În cel mult 8 zile este interzisă hrana pe bază de hametz. Hametz (alimente pe bază de drojdie) include: – drojdia și făină din 5 soiuri de cereale și orice produs care conține (de exemplu, bere, biscuiți etc.). Se prepară numai cu făină de pască sau cu făină de cartofi, chiar pentru bomboane, prăjituri, pizza. Asta pentru o comemora pîinea nedospită pe care au mâncat-o pe evrei atunci când au plecat din Egipt, deoarece nu au avut timp să lase aluatul să crească. Toate produsele trebuie să fie căutate și vândute, sau distruse, înainte de începerea sărbătorii. Pentru a îndepărta orice urmă de fermă se impune o curățenie temeinică a întregului caz în toate neregulile ei.

Cele patru zile de mijloc sunt numite “Hol HaMoed”, “zile intermediare” semi-festive, când majoritatea formelor de muncă sunt permise.

Seders

Punctul culminant al Paștelui este Seder, o cina Pascala.

În decursul Sederului se repovestește istoria evreilor care au plecat din Egipt pentru a-și obține libertatea. Această poveste se citește din Haggadah, o culegere de pasaje din Torah, și din scrierea rabinilor, care descriu exodul din Egipt.
În timpul Sederului se beau patru cești de vin și se mănâncă dintr-un platou special cu despărțituri:

• Ierburi amare și hrean – pentru a simboliza viața amară și de sclavi pe care au dus-o evreii în Egipt.

• Charoset – un amestec dulceag de fructe și arahide.

• Karpas – o legumă, care poate fi înlocuită pe platou cu cartofi fiert, de exemplu.

• Zeroa – un ciolan de miel, ca simbol al mielului sacrificiu de pastă în timpul cînd exista Templul. De obicei se substituie cu o aripă de pui.

• Beitzah – un ou fierbinte de îngrijire simbolizează Haggigah (sacrificiul solemn) era de îngrijire adus la Templu.

Patriarhii din care se trag poporul poporului evreu sunt Avraam, Isaac și Iacov. Avraam și Sarah l-au avut pe Isaac, Isaac și Rebecca au avut de fiu pe Iacob. Din Iacov (Israel), Rachel și Leah s-au născut 12 fii. Cei 12 fii ai lui Iacov (Israel), împreună cu familiile lor, au fost nevoiți să se refugieze în Egipt, pentru că pământul lui Israel a fost lovit de foamete. În Egipt, această familie a crescut și a prosperat într-o asemenea măsură încât evreii au ajuns să fie priviți ca o amenințare de către gazdele lor egiptene. Respectul și admirația lor s-au transformat în ură și, în final, într-un program organizat de sclavie și asuprire.

După mai multe generații, Moise a primit de la D-zeu misiunea de ai scoate pe evrei din robie. Faraon nu a vrut să ia în seamă avertismentele lui Moise, iar Egiptul a fost lovit de cele Zece Plăgi. Dar nici ei nu au înduplecat pe Faraon. D-zeu a eliberat atunci cu puterea Sa națiune provenit din familia care se refugiază odată în Egipt. Șapte săptămâni mai tîrziu, această nouă națiune a apărut Tora pe Muntele Sinai.

În timpul mesei speciale de Pesach, se citește Haggadah, care este povestea nașterii evreilor ca popor. Ea tratează în principal evenimentele din Egipt care au dus de la slave la libertate, dar acoperă și întreaga perioadă de la Avraham la dăruirea Torei pe Muntele Sinai.

Cuvîntul haggadah înseamnă un cuvânt sau o relație. Pesach, cu Haggadah în centru, spune fiecărui evreu trei lucruri: cine este, de unde a venit și ce reprezintă. Mesajul inerent în Haggadah este că identitatea și continuitatea evreiască se bazează pe încurajarea copiilor să pună întrebări – și pe pregătirea părinților pentru a le da logică și competențe de răspuns. În iudaism, un învățătură, învățat și înțelept, nu este un scop în sine, ci este un mod de viață.
Hagddah conține și cîteva cîntece din care unele se cîntă după cină, pentru a atrage copiii să rămînă treji pînă la sfîrșit.

Numele sărbătorilor provine în special de la verbul vieții (un salariu, un ignorat, un trece peste) pentru că plaga primilor născuți a sărit peste casele evreilor, omorând numai prunci egipteni.

 Cuvântul “Pesac” poate fi separat în două cuvinte: Peh (gură) și Sach (a vorbi). Nu ne amintim că, deși porunca de a ne aminti de Exod se aplică “în fiecare zi din viața noastră” (Deuteronom 16: 3), totuși, de Pesach nu este suficient să ne amintim, ci trebuie să spunem povestea exodului și “Vorbim” despre ea pe liber.

Un Mesaj de Paște

Paștele, este serbarea cu cea mai mare serie de miracole întâlnite vreodată în istorie, este un moment pentru a ajunge deasupra naturii la miraculos. Dar cum sunt realizate minunile? Să ne luăm de la matzah. Plată și neabătută, ea întruchipează umilința. Prin eliminarea egourilor noastre, suntem capabili să intrăm în fantana miraculoasă a energiei divine pe care o avem cu toții în sufletele noastre.