Ultima frontieră a cunoașterii!
E-mail: cursuri@kabbalahmashiah.ro

Doza zilnica de INTELEPCIUNE

Cuprins

Pentru a rezolva ură nu este suficient să facem declarații verbale despre iubirea veșnică. Trebuie să înțelegem originea de bază a urii, ca să o transformăm în dragoste.

Geneza ne aduce în centrul istoriei suspansului plin de acțiune a lui Iosif și a fraților săi. Eroul povestirii, Iosif (descoperitor de taine), este transformat dintr-un sclav în conducătorul atotputernic al Egiptului; frații săi, care l-au vândut pe Iosif în sclavie, se apropie de el cu multă supunere, dar Iosif prin intermediul complotului complex pe care l-a adoptat, acuzându-i de spionaj, și-a asumat responsabilitatea pentru rectificarea urii lor. Ca un regizor talentat, el i-a condus pe frații săi pas cu pas până când și-au admis regretul asupra vânzării sale și și-au asumat responsabilitatea pentru fratele lor Beniamin, recunoscând că aceasta a fost ca o ispășire pentru păcatul lor în vânzarea lui Iosif în sclavie. 

De ce frații lui îl urăsc pe Iosif ? Frații lui Iosif erau rădăcinile sufletești ale triburilor divinizate ale lui Israel, cu siguranță fiecare dintre ei era “plin de compasiune, neprihănit și capabil de blândețe iubitoare”, calitățile pozitive asociate fiecărui suflet evreu? Cum de atunci au atins un nivel atât de intens de ură față de propriul lor frate?

Conform interpretării literale a Torei, visurile ciudate ale lui Iosif nu se potriveau cu concepțiile fraților săi. Purtarea diferită a lui Iosif (subliniată în Tora și de haina pestriță pe care o purta) față de propria lor filosofie asupra vieții era de neînțeles pentru ei și ea însăși devenea ura lor față de el, o ură care se amplifică și se inflamează.

Dar dintr-o perspectivă mai profundă, ura fraților față de Iosif nu a fost datorită parametrilor externi ai divergențelor, ci toate acestea au legătură cu întrebarea cu totul diferită și mult mai importantă cu privire la scopul nostru în viață și la modul în care Îl slujim lui Dumnezeu. Cabaliștii ne învață că există o diferență inerentă între nivelul slujirii divine a lui Iosif și cel al fraților săi. Chiar și în profunzimile disperării, Iosif a reușit să aducă lumină de Sus. Prin urmare, orice manifestare a urii constă în neînțelegerea celuilalt de către noi. Unul îl urăște pe celălalt pentru că nu îl înțelege, el este diferit și este dificil de comunicat cu el, atât de mult încât într-o măsură sau alta îl percepe ca o amenințare la propria existență. Aceasta este sursa de înstrăinare între diferitele facțiuni sociale, ceea ce duce la relații umane superficiale.

Din moment ce ura este rezultatul unei neînțelegeri, al unei lipse de apreciere și al cunoașterii sinelui celuilalt, rectificarea lui trebuie să vină prin cunoașterea și aprecierea adevărată a celuilalt. Într-adevăr, primul contact al lui Iosif cu frații săi, după douăzeci și doi de ani de separare, este descris astfel: Iosif a văzut pe frații săi și i-a recunoscut, dar și-a păstrat măștile dure până când a simțit că momentul a fost potrivit. Faptul că Iosif i-a recunoscut pe frații săi a fost începutul rectificării. Într-adevăr, devine clar că există un tip de apreciere profundă care se desfășoară mai adânc decât simpla recunoaștere superficială.

Acesta este motivul pentru care, la început, Iosif nu și-a putut dezvălui adevărata identitate fraților săi, pentru că în acel moment cunoașterea ar fi fost o informație superficială care nu ar fi rezolvat ura lor. Iosif și-a dat seama că vor trebui să ajungă la o apreciere adevărată, interioară, care să conducă la înțelegere și iubire reciprocă. În meditația noastră cu privire la aprecierea adevărată, trebuie să constatăm mai întâi că, și în ceea ce privește esența Torei, recunoașterea aparține sefirei Daat, iar utilizarea obișnuită a “cunoașterii” este pentru a cunoaște / recunoaște pe cineva sau ceva.

Tot ceea ce cunoaștem fie poate să rămână la periferia simțurilor noastre, fie poate ajunge la o dimensiune mai profundă. Cunoașterea ultraperiferică este ceea ce numim “informație”. Într-adevăr, suntem în “epoca informației” în care avem acces ușor la o cantitate enormă de informații despre orice subiect sub soare – “google” cuvântul potrivit pentru aceasta. Dar boomul informațional a făcut oamenii mai morali? Evident, informația este un instrument puternic și putem face multe lucruri bune cu el, dar acest tip de cunoaștere nu este în esență bun decât dacă afectează individul care știe să se schimbe în bine. 

Într-adevăr, dincolo de datele goale ale informațiilor se află o cunoaștere mult mai profundă cu care sufletul însuși poate interacționa și prin care se poate intra în contact cu nivelurile mai profunde ale sufletului altcuiva. Când încep o nouă relație cu o persoană sau cu un nou domeniu al cunoașterii, trebuie să mă familiarizez cu toate datele pe care le pot culege, simultan direcționându-mă să accesez esența care se află dincolo de multitudinea lor.

Cabaliștii se referă la această cunoașterea interioară ca “percepție” și ne învață că cunoașterea ultimă a Divinului poate fi atinsă meditând pe cele mai profunde aspecte ale cunoașterii noastre despre El și percepând-o într-un mod inexprimabil în cuvinte; atingerea unui nivel atât de profund de cunoaștere duce la o legătură autentică între individul care cunoaște informativ și obiectul cunoștințelor sale. În acest fel, cunoașterea mea despre Dumnezeu nu este doar un alt gigabyte de date în creierul meu, ci o legătură profundă și vitală cu Dumnezeu Însuși.

De asemenea, în relațiile umane, dragostea adevărată începe de la decizia inițială de a nu rămâne în sfera informațiilor, ci de a simți cu adevărat compasiune pentru celălalt, prin percepție care permite accesul la sinele interior al celuilalt.
În termeni cabaliști, în structura celor zece sefiroți, sefira cunoașterii (Daat) este deasupra sefirei frumuseții (Tiferet) și, de fapt, cuprinde sufletul său interior; atributul compasiunii. Aspectul exterior al cunoașterii coboară spre compasiunea frumosului, iar prin puterea acestei coborâri se poate ajunge la calitatea interioară a cunoașterii (“percepția”) și de acolo continuă să se ridice la Keter, adică superputerea conștientă a sufletului, ca apoi să se coboară din nou în sefira Malkut.

Înțelegând diferența dintre cunoștințele informative și aprecierea reală, putem ajunge acum la un nivel și mai ridicat. Aprecierea interioară reflectă o interacțiune strânsă între sinele meu interior și sinele interior al celuilalt, ceea ce înseamnă că îl pot înțelege și identifica cu propria mea “percepție”, care depinde de un proces de ascultare a acestuia, internalizarea sentimentelor lui și aprofundarea identității mele cu el. Dar când cineva își pierde propria cunoaștere a sinelui său interior, nu se mai poate găsi o cale de a se conecta cu el, deoarece cunoașterea mea despre el nu mai poate accesa ființa sa interioară.

În termeni cabaliști, cunoașterea coboară spre Malkut atâta timp cât este în sfera lumii Emanațiilor, sursa tuturor sufletelor evreiești, dar nu are cunoștință despre cum să coboare la individul pierdut care a coborât în lumile inferioare .

Totuși, există un alt tip de cunoaștere – cunoașterea de sine în esență. Prin conștientizarea propriului meu sine, mă simt pe mine și pe celălalt ca o singură unitate și, așa cum mă înțeleg eu „mai bine decât oricine altcineva”, așa îl înțeleg pe celălalt, printr-un sentiment de unitate totală. Acest tip de cunoaștere în cel mai profund sens posibil, pornește de la o decizie clară de a coborî spre celalalt la cel mai mic numitor comun posibil – aceasta a fost motivația lui Iosif în realizarea tuturor visurilor sale minunate .

Această motivație ne permite să interacționăm la cel mai scăzut nivel, dar de asemenea să ne ridicăm din acel punct pentru a descoperi cel mai adevărat punct esențial al cunoașterii și ca apoi să coborâm sub o altă formă pentru a reuși să manifestăm acea unitate în practică. Recunoașterea de către Iosif a fraților săi a fost acest tip de cunoașterea de sine, care se manifestă ca și dragoste, compasiune. Acest nivel de compasiune poate ajunge chiar și la cei care s-au îndepărtat complet de orice legătură cu lumea Emanațiilor – frații nu au acționat cu iubire față de Iosif, dar Iosif simte compasiune pentru ei.

În termeni cabaliști, Iosif a coborât de la Daat la Yesod, la calitatea interioară a adevărului. Prin puterea acestei coborâri, el s-a înălțat și s-a întors nu numai la punctul interior al cunoașterii, ci la esența cunoașterii, recunoașterii și aprecierii și chiar mai sus la Keter și de acolo până la infinit, și prin aceasta a coborât nu numai la Malkut, așa cum este în Emanație, dar și în Malkutul care coboară în cele trei lumi inferioare ale Creației, Formării și Acțiunii.

Când ne cunoaștem și ne apreciem unii pe alții dintr-un punct esențial de recunoaștere interioară și înțelegere inerentă, atunci vom atinge cunoașterea supremă.

Articol de: Catalina Popa

Leave a Reply

KABBALAH MASHIAH

Prof. Haim Misloschi

E-mail: cursuri@kabbalahmashiah.ro

Skype: misloschi

Facebook: Haim Misloschi