Ultima frontieră a cunoașterii!
E-mail: cursuri@kabbalahmashiah.ro

Autoinvinuirea, un proces care duce la condamnare

De ce atragem judecăţile divine şi evident suferinţa sau chiar mai rău, moartea? Cei mai mulţi dintre noi pot spune despre   Dumnezeul căruia crede că îi slujeşte ca,  aşa a hotărât El, sau, ştie Creatorul de ce, El tot ce face este spre binele meu şi lista poate continua. În acest caz nu facem decât să ne complăcem într-o credinţă, într-o convingere care nu are nimic în comun cu realitatea. De ce? Pentru că ne sunt făcute cunoscute atributele Creatorului, dar aceste atribute nu sunt decât manifestări divine, manifestările nu este El, manifestările nu este Esenţa.

Spre exemplu : focul, putem spune că focul îngereşte, albeşte, arde, încălzeşte, luminează, etc. Toate acestea sunt doar percepţiile noastre vizavi de elementul foc.

De ce avem percepţia de suferinţă, că lucrurile merg prost în viaţa noastră, afacerea noastră este ruinată, conflict între părinţi şi copii, conflict între parteneri, apariţia bolilor şi chiar despărţirea prin moarte? În cartea de căpătâi a tuturor cabaliştilor Zohar, Shimon Bar Yokai comentează o secvenţă din viaţa lui David, al doilea rege a lui Israel, cel care a unit toate cele 12 triburi într-un singur popor- Israel. Cunoaştem povestea lui David cu Batșeba. Tora relatează că în una din zile împăratul David în timp ce oastea sa era angrenată în lupte cu duşmanii vecini, el, împăratul se plimba pe terasa palatului său. Cum se plimba el aşa admirând natura, cerul, cetatea care se fortifica tot mai mult, deodată atenţia i-a fost atrasă undeva nu foarte departe, de către cineva care tocmai intră într-o piscină. Informaţiile transmise prin fotoni şi prelucrate de sistemul de operare din creier a creat imediat un scenariu.

Noi gânduri invadează mintea regelui, David le hrăneşte, le prelucrează, din noul le hrăneşte, gândurile se dezvoltă şi nasc o dorinţă, dorinţa de a o avea. Odată născută dorinţa, aceasta devine irezistibilă. David începe investigaţiile, -cine este această femeie, cum o cheamă şi care este statutul social?, află că este căsătorită, etc…Dorinţa odată născută este foarte dificil de stăvilit, aşa că cere sa-i fie adusă la palat. Dorinta a născut acțiunea și împlinirea cu Batșeba, pentru că de ea este vorba, o femeie căsătorită cu Urie Hetiitul. Urie făcea parte din armata lui David şi nu chiar orice soldat, ci era un ostaş de frunte, un general să-l numim aşa. Batșeba rămâne însărcinată cu regele David, faptul că s-a culcat cu ea, putea fi ascuns, că a rămas însărcinată, motive de bucurie, voi credeţi?  deloc plăcut, nu- aşa? Batseba era căsătorită cu unul din generalii lui David. Acţiunea împăratului la prima vedere pare conflictuală cu porunca divină, porunca divină spune desluşit ”Să nu preacurveşti”, ce era de făcut? David întocmeşte un plan. Trimite în linia întâi pe Urie soţul lui Batseba şi este lăsat să moară de mâna duşmană, aceasta pentru a-i lua soţia.

Multe comentării s-au făcut pe această temă, vorbindu-se despre păcatul lui David. Personal am fost impresionat de comentariul lui Shimon Bar Yokai atunci când aduce în discuţie povestea lui David. Zohar descoperă ce este ascuns, așa că descoperim cu uimire că în realitate matrimoniul Urie-Batseba era un matrimoniu neconsumat. De ce? Pentru că Urie era impotent, acesta nu avusese niciodată relaţii conjugale cu Batșeba, deci, făptura Batșeba în realitate era jumătatea lui David furată de Urie înainte de vreme. De unde ştim aceasta?  O ştim din Tora, atunci când David află că Batseba a rămas însărcinată, cheamă pe Urie Hetitul din luptă şi-i oferă o minivacanţă, să petreacă cu soţia sa.

În felul acesta spera să mascheze identitatea copilului, aşezându-l în curtea lui Urie Hetitul. Urie refuză această vacanţă şi petrece tot acest timp de „liber” la poarta cetăţii. David  trece la planul de rezervă, planul B, plan în care Urie urma să fie lăsat fără ajutor în linia întâi,  urmând să fie ucis de inamic, lucru care s-a şi întâmplat. Aici apare frumuseţea lucrurilor: când îngerul Duma (îngerul morţii) se prezintă înaintea Creatorului pentru a-i cere viaţa lui David pentru acţiunea săvârşită, călcarea poruncii a 7 a atrăgea ca şi consecinţă moartea.  Creatorul  răspunde negativ la cererea îngerului Duma. Are loc un dialog între Duma şi Dumnezeu în care acesta, adică Dumnezeu explică îngerului realitatea care stă în spatele aparenţelor, mai exact, că nu există o călcare de lege câtă vreme David şi-a luat jumătatea. Dumă se retrage nu pe deplin convins că aşa stau lucrurile pentru că era o călcare de poruncă evidentă, începe să cerceteze cazul cu mai mare interes, aşa că instalează “microfoane, camere video spion” în toată casa regală, în ideea că va afla adevărul chiar de la David ( folosesc o caricaturizare pentru a face înţelegerea mai cuprinzătoare).

Zilele trec şi vine ziua de Yom kipur, ziua ispăşirii, unde fiecare evreu mărturiseşte păcatele şi le aşează pe capul ţapului de trimis. Dacă până acum “microfoanele şi camerele spion” nu au surprins nimic acuzator din gura  lui David, îngerul Duma ştia că în această zi este un bun prilej să afle adevărul m[rturisit de  David însuși. Momentul mult aşteptat a sosit, ziua de Yom kipur,  David se raporteaza la lege și face o mărturisire, o judecată asupra sa însuşi, se învinovăţeşte şi aceste cuvintele sunt înregistrate pe hard disk de îngerul morţii Duma. Acum avea probe clare că David se face vinovat pentru că el însuşi o spune, el însuşi se învinovăţeşte şi cere să fie judecat. Din această relatare înţelepţii, profeţii au învăţat ca atunci când te rugi pentru păcat, niciodată nu cereți să fiți judecat, acest aspect este foarte important, înţelepţii, profeţii niciodată nu fac mărturisiri  la persoana întâi. Ce nu a făcut Dumnezeu şi a făcut David? Dumnezeu nu l-a judecat, în schimb David s-a autoinvinuit .

A făcut aceasta pentru că nu cunoştea adevărata realitatea. Profeţii bibliei se exprimau prin: -noi am păcătuit înaintea Ta, noi am uitat de tine, noi am îmbrăţişat idolatria, etc, dar niciodată nu se condamnau singuri. David a făcuto. Dumă se prezintă din nou în faţa lui Dumnezeu de data aceasta cu probe, avea înregistrarea cuvintelor lui David. Dumnezeu este un Dumnezeu drept şi milos, în dreptatea Să, nu poate contesta probele lui Duma , dar nici nu poate ignora realitatea: Batșeba era jumătatea lui David, nu poate fi condamnat pentru presupusa călcare de lege. -Este adevărat că Batșeba este jumătatea lui David, zise Duma, dar acesta, David, nu ştia acest lucru, fapt pentru care a mărturisit că şi cum ar fi fost în realitate o călcare de lege. Acţiunea a fost una corectă, adică s-a culcat cu ea pentru că era jumătatea sa, am înţeles, în consecință nu poate fi condamnat pentru aceasta, dar intenţia sa nu poate să rămână nepedepsită, pentru că a transformat intenţia în cuvinte şi cuvintele sunt acţiuni, acţiunea intră în incidenţa legii.

În Cabala accentul cade foarte mult pe Kavana-intentie, aceasta este cunoscută de cele mai multe ori doar de Dumnezeu. Atunci când începem să-l cunoaştem pe El apare şi în noi intenţia conştientă, adică acţionăm aplicând o intenţie. Din acest comentariu învăţăm că nu ar trebui niciodată sub nici o formă să ne auto judecam, pentru că făcând astfel deschidem porţile justiţiei, invităm efectiv îngerul Duma să aplice judecata pe care noi înşine am pronunţat-o asupra noastră. Iată deci de unde se nasc percepţiile de suferinţă, boli, evenimente nedorite în viaţa noastră. Îngerii nu ne cunosc intenţiile, însă în momentul în care noi le facem cunoscute, le verbalizăm, ei vor înregistra cuvintele noastre şi acestea constituie probe în faţa lui Dumnezeu şi ca urmare se va aplica sancţiunea.

Acţiunea noastră poate părea urâtă şi josnică, asemenea cazului lui David, cu toate acestea ea (acţiunea) este curată şi corectă. Din lipsă de cunoaştere te autoînvinovăţești şi te judeci, atragi inevitabil condamnarea, pentru că nu există judecată fără sentinţa. Este întocmai şi în ce priveşte aproapele nostru: bârfa, ura, discordia etc..Consecința?  Judecăţi îndreptate către exterior, către ceilalţi, nu fac decât să invite îngerul în aplicarea sentinţei asupra noastră ca şi consecinţă a verbalizării noastre. Noi nu avem rol de judecător, prin alocarea acestui atribut, pentru această acțiune suntem judecaţi şi găsit vinovaţi de subminarea puterii Divine, consecinţă? Vei fi condamnat şi vei suporta consecinţele. David nu cunoştea lumina realităţii a intenţiei, însă verbalizând, mărturisind, s-a judecat şi a cerut condamnarea. A existat o Intenţie în timpul actului conjugal cu Batșeba, din această intenţie urma să se nască un suflet învelit în trup, un prunc. Judecat şi condamnat! Copilul care se va naşte va muri. David pierde un copil. Dumă îşi i-a partea satisfăcut.

Leave a Reply

KABBALAH MASHIAH

Prof. Haim Misloschi

E-mail: cursuri@kabbalahmashiah.ro

Skype: misloschi

Facebook: Haim Misloschi