ALFABETUL DIVIN, INFINITUL

…..Este numit infinit ceea ce niciodată nici un om nu va inţelege, ceea ce nu se va sfârşi niciodată, pentru că nu a avut vreodată vreun început. Numit Cap, Punctul Suprem pentru că plecând de acolo încep misterele inteligibile. Aceste mistere au şi pentru noi un sfârşit. aşa cum au început. Dar esenţa Infinitului însuşi este fără sfârşit, nu se zăreşte nici o intenţie, nici lumini, toate luminile emană din infinit, dar nici una nu este atât de orbitoare pentru a ne conduce la ceea ce este Infinit. El este o Voinţă supremă, mai misterioasă decât toate misterele(II, 239a) CUVÂNTUL.

   Nu trebuie să tragem concluzia că dacă materia a fost creată de Cuvânt, acesta se manifestase deja înaintea creaţiei. Desigur, el există dintotdeauna, dar nu s-a manifestat întâia oară decât atunci când a fost creată materia. Înainte, misteriosul Infinit îsi manifesta omnipotenţa şi imensa bunătate cu ajutorul Gândului misterios, de aceeaşi esenţă cu cuvântul misterios, dar tăcut. Cuvântul, manifestat în epoca creaţiei materiei, exista înainte, sub forma Gândului, căci cuvântul este capabil să exprime tot ceea ce este material, dar nu poate exprima imaterialul. De aceea Scriptura spune: Şi Elohim spune (Valomer Elohim), adică Elohim se manifestă sub forma Cuvântului, această sămânţă divina prin care a fost ânfăptuită creaţia, încolţise şi, transformându-se din Gând în Cuvânt, a produs un zgomot care s-a auzit afară.

   ..Scriptura adaugă: Să fie lumină (yehi or), căci lumina îşi are obârşia în misterul Cuvântului (I, 16b) PUNCTUL SUPREM Astfel printr-unul din cele mai mari mistere, infinitul lovi cu sunetul Cuvântul neantul, chiar daca undele sonore nu sunt deloc transmisibile în neant. Sunetul cuvântului a fost deci începutul materializării neantului. Dar aceasta materializare ar fi rămas totdeauna în stare de imponderabilitate, dacă, în momentul lovirii neantului, sunetul Cuvântului nu ar fi făcut să ţâşnească un punct strălucitor, origine a luminii, care este misterul supreme şi a cărui esenţă este de neconceput.

.  Din această cauză Cuvântul este numit ,,Începutul”,fiind originea întregii creaţii. Stă scris: Cei care vor fi fost învăţaţi vor strălucii precum lumina cerului cerului, si cei care vor fi instruit pe mulţi pe calea dreptăţii, vor strălucii ca nişte steleîn eternitate(Dan XII,3). Cuvântul ,,lumină” (Zohar) desemneaza scânteia pe care Cel Misterios a făcut-o să ţâşnească în momentul în care a lovit neantul şi care este originea universului, palat construit pentru Gloria Celui Misterios. Această scânteie este într-un fel sămânţa sacra a lumii.Acest mister este exprimat prin cuvintele Scripturii: Şi sămânţa căreia işi datoreaza existenţa este sacra(Ts. VI,13).

.   Cuvântul a luat forma semnelor Alfabetului, care emană toate din Puncul suprem (adică din Sefirah, numit Keter-coroana). Litera Aleph este simbolul începutului şi al sfârşitului, toate treptele creaţiei sunt simbolizate aici. Chiar dacă Aleph are mai multe părţi, ea nu formează decât o singură literă. Aceasta este litera de care depend lumile superioare şi inferioare. Bara superioara a literei Aleph, este simbolul misterului Gândirii supreme, dedesuptul acestei bare este se află o linie simbolizând firmamentul superior(I,21a)

Va urma!

Leave a Reply